Operațiunile s-au desfășurat în două zone offshore, în proximitatea orașului Fujairah din Emiratele Arabe Unite și a portului Sohar din Oman. Pentru a evita detectarea, navele au navigat cu luminile reduse și transponderele oprite, menținând o distanță de 3-4 km între ele, sub supravegherea dronelor aeriene și maritime, precum și a elicopterelor.
Sistemul logistic a presupus utilizarea a cel puțin 92 de nave, care au efectuat transferuri de petrol către superpetroliere de tip VLCC aflate în așteptare după traversarea Strâmtorii Ormuz. Fiecare astfel de operațiune a durat între 24 și 40 de ore, înainte ca navele încărcate să plece spre destinațiile finale.
Estimările indică transportul a aproximativ 90 de milioane de barili de țiței și produse petroliere de la începutul lunii mai. Pe 11 iunie, au fost observate simultan 17 perechi de nave care efectuau transferuri în cele două locații identificate.
Tensiunile din zonă au fost accentuate pe 9 iunie, când un elicopter Apache a fost doborât de Iran, incident care a declanșat bombardamente de represalii din partea Statelor Unite. În paralel, două supertancuri iraniene, Diona și Hero2, împreună cu o a treia navă, au traversat blocada SUA transportând 3,8 milioane de barili de țiței.
