Decizia Teheranului de a taxa trecerea prin Ormuz este văzută de analiști ca o tentativă de a folosi controlul geografic asupra strâmtorii ca pârghie politică și economică. Deputații iranieni susțin că aceste fonduri sunt necesare pentru „securizarea” zonei, însă comunitatea internațională condamnă mișcarea ca fiind o încălcare flagrantă a dreptului maritim internațional și un act de piraterie de stat.
Donald Trump a reacționat dur la adresa noilor atacuri iraniene asupra instalațiilor din Qatar, amenințând cu distrugerea totală a zăcământului South Pars, cel mai mare câmp de gaze din lume. Președintele american a declarat că SUA vor folosi „o forță nemaivăzută” dacă interesele aliaților din regiune vor continua să fie subminate, semnalând pregătirea pentru o posibilă intervenție militară de amploare.
NATO și marii aliați occidentali caută în regim de urgență soluții diplomatice și militare pentru deblocarea traficului maritim. Mark Rutte a asigurat că aliații vor găsi o cale de a relua circulația în siguranță, în timp ce Marea Britanie a trimis deja experți militari în SUA pentru a planifica operațiuni comune de escortare a petrolierelor prin apele disputate.
Impactul economic este deja vizibil la nivel global, nu doar prin explozia prețurilor la gaze și petrol, ci și prin blocajul a aproximativ 20.000 de marinari aflați la bordul navelor captive. Chiar dacă o soluție militară ar elibera strâmtoarea rapid, specialiștii avertizează că restabilirea încrederii în lanțurile de aprovizionare și stabilizarea prețurilor ar putea dura luni sau chiar ani de zile.
