Raportul a fost elaborat în urma studierii modului în care fondurile au fost utilizate în zece state membre, printre care România, Austria, Bulgaria, Estonia, Franța, Germania, Letonia, Malta, Țările de Jos și Spania. Deși auditorii au constatat că banii pot fi urmăriți în toate țările analizate, colectarea informațiilor detaliate s-a dovedit a fi dificilă.
Franța a fost criticată în mod specific pentru incapacitatea de a furniza numele beneficiarilor finali ai fondurilor. Autoritățile franceze au justificat această situație prin faptul că era „prea greu din punct de vedere administrativ să colecteze informații despre beneficiarii finali și sumele plătite”.
În plus, raportul menționează că, în mai multe dintre țările auditate, costul real al majorității măsurilor finalizate a fost, în cele din urmă, mai mic decât previziunile inițiale. Această discrepanță subliniază insuficiența informațiilor publice privind costurile reale și rezultatele obținute.
Curtea de Conturi Europeană a avertizat că „trasabilitatea și transparența sunt vitale pentru protecția finanțelor UE”, deoarece permit urmărirea fluxului de bani de la sursă la destinație. Fără o imagine completă a utilizării fondurilor MRR, încrederea cetățenilor în finanțele publice este afectată.
