Demiterea guvernului a fost facilitată de o colaborare tactică între Partidul Social Democrat și Alianța pentru Unirea Românilor, un partid de extremă dreaptă. Deși au votat împreună pentru înlăturarea premierului Bolojan, cele două formațiuni au precizat că nu au intenția de a forma un nou guvern împreună.
Analistul Dániel Hegedűs, director adjunct al Institutului pentru Politică Europeană din Berlin, subliniază că PSD reprezintă o excepție de stânga, cu politici naționaliste și iliberale similare cu partidul Smer din Slovacia. Acesta consideră că nemulțumirile față de ajustările macroeconomice au împins stânga într-o poziție care oglindește tensiunile observate și în Germania.
În analiza sa, Hegedűs menționează că fragilitatea coaliției de guvernare germane în fața partidului AfD seamănă cu dinamicile populiste din România. El avertizează că situația structurală a țării este îngrijorătoare, în timp ce în alte regiuni populiștii socialiști au învins extrema dreaptă, în loc să colaboreze cu aceasta.
La rândul său, Alberto Alemanno, profesor de Drept al UE la HEC Paris, a descris strategia PSD ca fiind un „joc periculos”. Analiza generală sugerează că, în timp ce premierul Bolojan a fost considerat competent, lipsa de flexibilitate în gestionarea presiunilor bugetare a contribuit la căderea cabinetului.
