Tensiunile au atins un nivel fără precedent în a 24-a zi de război în Orientul Mijlociu. Statele Unite, prin vocea președintelui Donald Trump, au emis un ultimatum dur: Teheranul are 48 de ore să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, amenințând în caz contrar cu distrugerea celor mai mari centrale electrice ale regimului iranian. Iranul nu doar că a sfidat avertismentul, ci l-a și ironizat deschis pe liderul de la Casa Albă, amenințând la rândul său cu minarea totală a accesului maritim în întregul Golf Persic dacă îi vor fi atacate insulele sau coastele.
Blocada impusă de republica islamică asupra strâmtorii — prin care trece în mod normal un sfert din producția mondială de petrol — produce deja unde de șoc economice. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie a precizat că, la acest moment, piața a pierdut zilnic peste 11 milioane de barili. Impactul combinat al infrastructurii avariate în nouă țări din regiune și întreruperea rutelor de transport depășește semnificativ crizele petroliere majore ale anilor ’70, fiind descris de AIE drept o „amenințare majoră care nu ocolește nicio națiune”.
Paradoxal, arhitectura alianțelor din regiune trece prin modificări neașteptate. Națiunile arabe din Golf – Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită sau Qatar – deși s-au opus inițial conflictului din perspectiva instabilității, încurajează acum în mod activ operațiunile militare conduse de SUA și Israel, cu scopul clar de a vedea capabilitățile de drone și rachete ale Iranului neutralizate permanent.
La polul opus se află China, unul dintre marii consumatori de petrol neafectat direct de război, dar dependent de fluxurile energetice. Guvernul de la Beijing a intervenit condamnând public ultimatumul dat de Washington. Diplomația chineză a avertizat clar că utilizarea prelungită a forței va scufunda regiunea într-un „haos incontrolabil” care riscă să declanșeze o blocare și mai dramatică a piețelor bursiere și comerciale.
